Biomarkeri serici pentru artrita reumatoidă
Pachet promotional pentru diagnosticarea de specialitate a poliartritei reumatoide antiCCP, antiMCV
Artrita reumatoidă (AR)
Artrita reumatoidă (AR) – RA este o boală cronică inflamatorie, sistemică, autoimună, care se caracterizează prin modificări degenerative ale articulațiilor și adesea duce la leziuni permanente.Apare cu o frecvență de 1 până la 2% la nivel mondial. Afectează toate vârstele, dar predomină între 30-55 de ani.Frecvența sa la femei este de trei ori mai mare decât la bărbați și ajunge la peste 5% la femei după 55 de ani. Unii biomarkeri sunt de mare importanță pentru diagnosticarea sa precoce.
Următorii indicatori sunt cei mai importanți pentru diagnosticul AR:
a/ RF sau factor reumatoid (RF);
b/ Anti-CCP sau peptidă citrulinată anti-ciclică sau anticorp CCP;
c/ Anti-MCV sau vimentină citrulinată anti-mutată sau anticorp MCV;
Biomarkerii specificați sunt autoanticorpi care sunt sintetizați împotriva propriilor molecule – antigene. Motivul sintezei autoanticorpilor este o modificare a structurii unor proteine structurale proprii. Odată sintetizati, autoanticorpii atacă propriul țesut conjunctiv și provoacă simptome inflamatorii.
Primul autoanticorp RA a fost descris de Waaler în 1940. Puțin mai târziu, a fost introdus testul Waaler Rose pentru diagnosticul RA. După testul Waaler Rose, a fost introdus biomarkerul factorului reumatoid (RF), care dublează complet acest test.
În funcție de structura antigenului, autoanticorpii poartă denumiri diferite – antikeratina (împotriva cheratinei), proteine anticitrulinate și altele. Citrulina este o formă modificată a aminoacidului arginina, produsă prin acțiunea peptidil-arginin deaminazei. Acești anticorpi anti-citrulinați (ACPA) prezintă un interes clinic deosebit. Acestea includ anti-CCP și anti-MCV Anti-mutiral citrulinated vimentin (Anti-MCV) – împotriva vimentinei citrulinate mutante. Aceste molecule se găsesc în fibroblaste și celule sinoviale.
Căutarea unor biomarkeri mai specifici și mai sensibili a dus la oferta în ultimii ani de teste precum anti-CCP (ACCRP) și anti-MCV. Acești doi markeri au o specificitate mai mare (până la 95%) și sensibilitate (până la 85-90%). Liga Europeană împotriva Poliartritei Reumatoide sugerează utilizarea anti-CCP și anti-MCV pentru diagnosticul RA.
Pacienții cu PR sunt acum împărțiți în două grupuri: anticorpi ACSR pozitivi și negativi. O serie de studii au recomandat adăugarea de anti-MCV și RF la anti-CCP pentru a îmbunătăți valoarea diagnostică a testelor de artrită reumatoidă.
Anti-CCP
Anti-PCC – au fost descoperite în ultimele două decenii. Sinteza acestor anticorpi rezultă dintr-o combinație de factori genetici și de mediu. Sunt cunoscute trei tipuri de teste: anti-CCP1, anti-CCP2 și anti-CCP3 cu diferite valori de specificitate, sensibilitate și limită. După o urmărire a 68 de publicații, s-a ajuns la concluzia că o combinație de anti-CCP2 și RF a arătat o valoare predictivă pozitivă (PPV) de până la 100%, mai mare decât studiul unui singur parametru. Anti-CCP și mai ales Anti-CCP2 este foarte util pentru evaluarea RA preclinic (12-14 ani) și clinic incipient. Se presupune că un pacient cu un test anti-CCP pozitiv are un tip de RA seropozitiv și unul cu un test negativ pentru un tip de RA seronegativ. Asta nu înseamnă că cei dintâi au cu siguranță RA și nu o altă boală și că al doilea nu are RA sau nu o va dezvolta. Pacienții seropozitivi au o evoluție mai severă a RA, prezintă un set de simptome mai agresiv, exacerbări frecvente și perioade limitate de remisie comparativ cu pacienții seronegativi. Mulți alți factori sunt, de asemenea, importanți pentru cursul cursului clinic. În iulie 2010, Liga Europeană Împotriva Reumatismului (EULAR) și Colegiul American de Reumatologie au recomandat ca toți pacienții cu suspiciune de RA să fie testați pentru Anti-CCP, împreună cu Anti-MCV și RF.
Anti-MCV
Anti-MCV – au fost descoperite după Anti-CCP și sunt direcționate împotriva vimentinei citrulinate mutante. Citrulinarea vimentinei joacă un rol crucial în patogeneza RA. Anti-MCV sunt acceptate ca parte a diagnosticului RA, în special la pacienții RF negativ. Sunt foarte utile pentru depistarea precoce a RA deoarece apar relativ devreme. Anti-MCV a arătat o corelație puternică cu activitatea bolii și efectul tratamentului. În PR, sensibilitatea diagnostică ajunge la 65-72% și specificitatea până la 85-90%.
Fiabilitatea diagnosticului Anti-CCP și Anti-MCV este controversată în literatură. Este important de menționat că examinarea combinată a ambilor indicatori îmbunătățește atât sensibilitatea, cât și specificitatea biomarkerilor.
De ce ar trebui testați biomarkerii poliartritei reumatoide?
Sunt cunoscuți mai mulți biomarkeri care pot fi utilizați în diagnosticul RA. Acești biomarkeri variază ca specificitate (50-95%) și sensibilitate (40-85%). Ele pot fi pozitive și în alte boli autoimune ale țesutului conjunctiv. Urmărirea acestor teste este importantă pentru:
a/ pentru a sprijini diagnosticul RA;
b/ să stabilească prognoza;
c/ să prezică răspunsul la medicamentul utilizat de pacient;
d/ pentru a identifica subgrupuri suspecte pentru RA.
Când sunt pozitivi markerii serici RA?
Un anumit test poate fi pozitiv la un pacient cu ani de zile înainte ca simptomele clinice ale RA să se dezvolte vreodată. Pacienții cu suspiciune de PR dar cu un test negativ ar trebui să o repete în decurs de 6-8 săptămâni. Anti-CSR și anti-MCV sunt considerate a fi foarte specifice pentru RA și mai specifice și mai sensibile decât RF u W-R. Detectarea precoce a RA este esențială pentru un tratament adecvat și de succes.
Cum se determină biomarkerii poliartritei reumatoide?
Toate testele de mai sus sunt determinate în ser de sânge după o pauză de post de 12 ore.